Atacuri de panică: ce sunt, simptome și tratament

Inima îți bate nebunește. Simți că nu mai ai aer. Te strânge pieptul, transpiri, tremuri. Ești convins că mori sau că înnebunești.

Apoi, după câteva minute, valul se retrage. Rămâi epuizat, speriat și cu o întrebare: ce a fost asta?

Poate a fost un atac de panică. Este o experiență care poate speria foarte tare. După evaluarea medicală, atacul de panică diagnosticat nu îți face rău fizic în sine [1]. Aceleași simptome pot apărea însă și în urgențe medicale, cum este infarctul. Dacă le simți pentru prima dată, dacă sunt diferite de ce ai mai simțit sau ai o durere în piept care nu trece, sună la 112. Unii oameni ajung chiar la urgențe, convinși că fac infarct [2]. Nu e nimic rușinos în asta.

Atacurile de panică sunt frecvente. În SUA, aproximativ 4,7% dintre adulți au tulburare de panică la un moment dat în viață [3]. Vestea bună este că există tratamente care funcționează. Cu tratamentul și sprijinul potrivit, poți să ții simptomele sub control și să trăiești mai bine [4].

Ce faci acum: pe scurt

Dacă citești în timpul unui episod sau imediat după, iată esențialul.

• Sună la 112 dacă ai durere, apăsare sau disconfort în piept care nu trece ori se extinde spre braț, gât, maxilar sau spate, dacă respiri foarte greu, dacă ai leșinat [5][9]. Sună și dacă e prima dată când ai astfel de simptome sau dacă sunt diferite de ce ai mai simțit. Nu-ți pune singur diagnosticul de „panică”. Mai întâi, un medic trebuie să excludă o cauză fizică [8].
• Dacă ai o boală de inimă cunoscută sau ai avut un infarct, nu presupune că e „doar panică”. Evaluarea medicală e cu atât mai importantă în cazul tău [8][9]. Dacă ai durere în piept, sună la 112.
• Dacă ai fost deja evaluat și medicul a confirmat că e vorba de atacuri de panică: rămâi unde ești, dacă poți [1], și respiră încet [13]. Cele mai multe atacuri trec în 5–20 de minute [1]. Pașii concreți sunt mai jos, la „Ce faci în timpul unui atac de panică”.
• După primul episod, chiar dacă acum te simți bine, mergi la medic: la medicul de familie sau la psihiatru [5].
• Dacă atacurile se repetă sau trăiești cu frica următorului atac, cere o evaluare de specialitate. Tulburarea de panică se tratează [1][4].

Ce este un atac de panică?

Un atac de panică este un val brusc de frică intensă, însoțit de simptome fizice puternice, deși nu există un pericol real [1]. Corpul reacționează ca și cum viața ți-ar fi în pericol.

Vine repede. Simptomele ajung de obicei la maxim în aproximativ 10 minute [5]. Cele mai multe atacuri durează între 5 și 20 de minute, iar unele pot ține până la o oră [1].

Nu seamănă cu grija obișnuită, care crește încet. Atacul de panică lovește brusc. Uneori are un motiv clar, alteori pare să vină din senin [2]. Poate apărea chiar și în somn [4].

Un atac izolat nu înseamnă că ai o boală. Nu toți cei care au un atac de panică dezvoltă tulburare de panică [4].

Tulburarea de panică înseamnă atacuri repetate, plus frica de a avea altele. Această frică duce adesea la evitare: nu mai mergi în locurile unde ai avut atacuri și renunți la lucruri care ți se par riscante. Pas cu pas, viața ți se strânge.

Ce se întâmplă în corp în timpul unui atac de panică?

Creierul tău are un sistem de alarmă. O zonă numită amigdală, implicată în procesarea emoțiilor, trimite imediat un semnal de alarmă atunci când percepe un pericol. Corpul intră în modul „luptă sau fugi” [6].

În atacul de panică, alarma pornește fără un pericol real. Mecanismele de supraviețuire ale corpului se activează prea des sau prea puternic [4]. Seamănă cu un detector de fum care sună din cauza unei felii de pâine arse: zgomotul e real și sperie, dar casa nu arde.

Glandele suprarenale eliberează adrenalină, apoi cortizol [6]. De aici vin multe dintre senzații:

• Inima bate mai repede și împinge sângele spre mușchi, inimă și alte organe vitale. Pulsul și tensiunea cresc [6]. Simți palpitații.
• Respiri mai repede [6]. Dacă respiri prea repede și prea adânc (hiperventilație), scade nivelul de dioxid de carbon din sânge. Asta poate aduce amețeală, slăbiciune și furnicături în brațe sau în jurul gurii [7].

Toate acestea sunt reacții normale în fața unui pericol. Corpul tău funcționează corect. Problema este că alarma pornește atunci când nu e cazul.

Simptomele unui atac de panică

Ca să vorbească despre un atac de panică, medicii caută cel puțin 4 simptome dintr-o listă de 13 [8]. Nu trebuie să le ai pe toate.

Simptomele fizice [8]:

• palpitații, inimă care bate tare sau repede, uneori senzația că „sare” bătăi;
• transpirații;
• tremur al mâinilor, al picioarelor sau al întregului corp;
• senzație de lipsă de aer, ca și cum n-ai putea trage aer în piept;
• senzație de sufocare, ca un nod în gât;
• durere, apăsare sau disconfort în piept;
• greață sau disconfort în burtă;
• amețeală, senzație că leșini;
• frisoane sau valuri de căldură;
• amorțeli sau furnicături.

Simptomele psihologice [8]:

• senzația că lumea din jur e ireală, ca într-un vis (derealizare), sau că ești desprins de tine însuți și te privești din afară (depersonalizare);
• frica de a pierde controlul sau de a înnebuni;
• frica de moarte.

Atac de panică sau atac de cord?

Întrebarea apare aproape mereu și e firească. Atacurile de panică pot da simptome care seamănă cu un atac de cord [4]. Ambele pot aduce durere în piept, palpitații, transpirații, amețeală și lipsă de aer [9].

Din acest motiv, nu îți poți pune singur diagnosticul după cum arată sau cât durează durerea. Un infarct poate începe și cu o anxietate bruscă, asemănătoare unui atac de panică. La unii oameni durerea e foarte puternică, la alții e mai degrabă un disconfort [9].

Regula de siguranță: dacă ai o durere în piept nouă, diferită de ce ai simțit până acum, care se extinde sau nu trece, sună la 112. La fel dacă respiri foarte repede pentru prima dată [7]. Nu-ți face griji că deranjezi degeaba: un infarct este o urgență medicală [9]. La urgențe, medicii fac investigațiile necesare ca să excludă o problemă fizică acută [10]. Abia după ce inima a fost verificată are sens să vorbim despre panică.

Ce declanșează atacurile de panică?

Uneori există un declanșator clar. Alteori atacul pare să vină din senin [2].

Senzațiile din corp citite ca pericol. Simți că inima bate puțin mai tare, iar mintea sare direct la „fac infarct”. Studiile arată că persoanele cu tulburare de panică tind să interpreteze senzații corporale inofensive ca semn al unei catastrofe [11]. Frica produce și mai multe senzații, pe care le citești și mai catastrofic. Așa se formează cercul vicios al panicii, care poate face ca atacurile să pară că vin „din senin” [4].

Locurile unde ai mai avut atacuri. Creierul leagă locul de pericol: magazinul, metroul, mașina. Dacă începi să le eviți, se poate instala agorafobia, despre care vorbim mai jos [12].

Cofeina, alcoolul și fumatul. Toate pot agrava atacurile [1].

Stresul și terenul personal. Tulburarea de panică apare uneori la mai mulți membri ai aceleiași familii, iar cercetătorii studiază rolul stresului și al mediului [4]. Apare mai des la femei și începe adesea la sfârșitul adolescenței sau la începutul vieții de adult [4].

Ce faci în timpul unui atac de panică

Când simți că vine valul, ai nevoie de un plan simplu. Nu trebuie să faci totul. Alege ce te ajută.

1. Numește ce se întâmplă. Dacă ai mai fost evaluat de un medic și recunoști un atac de panică, spune-ți: „Este un atac de panică. E foarte neplăcut, dar va trece.” [1] Dacă simptomele sunt noi sau diferite, cere ajutor medical.
2. Rămâi pe loc, dacă poți [1]. Primul impuls e să fugi. Evitarea aduce ușurare pe moment, dar creierul învață să lege locul acela de pericol, iar frica poate crește [12].
3. Respiră încet. Inspiră ușor pe nas și expiră pe gură. Unora le e de folos să numere rar de la 1 la 5 la inspir și din nou de la 1 la 5 la expir [13]. Poți expira încet printre buze, ca și cum ai sufla într-o lumânare [7]. Nu forța respirații rapide și adânci.
4. Ancorează-te în prezent. Încearcă exercițiul 5-4-3-2-1: numește 5 lucruri pe care le vezi, 4 pe care le poți atinge, 3 sunete pe care le auzi, 2 mirosuri și un gust. Atenția se mută de la senzațiile din corp la ce e în jurul tău.
5. Lasă senzațiile să vină și să plece. Nu încerca să le oprești cu forța. Observă-le și amintește-ți că atacul va trece și că nu îți pune viața în pericol [1].

Câteva lucruri nu te ajută. Să-ți spui „calmează-te imediat!” adaugă presiune. Să bei alcool „ca să treacă” sau încă o cafea „ca să te aduni” poate face atacurile mai grele [1].

Atacurile de panică din timpul nopții

Unii oameni se trezesc din somn direct în mijlocul unui atac: inima bate tare, nu au aer, sunt convinși că se întâmplă ceva grav. Se numește panică nocturnă. Atacurile de panică pot apărea oricând, uneori chiar în somn [4]. O analiză a cercetărilor descrie astfel de episoade la persoanele cu tulburare de panică [15].

Câteva lucruri utile de știut [15]:

• panica nocturnă apare în somnul non-REM și este diferită de trezirile provocate de coșmaruri;
• e diferită de apneea de somn, de terorile nocturne și de trezirile provocate de vise. Medicul le deosebește prin discuție și, dacă e nevoie, printr-o înregistrare a somnului;
• terapia cognitiv-comportamentală poate fi folosită și aici. Lucrează pe felul în care interpretezi senzațiile din corp, pe respirația prea rapidă și pe reacțiile învățate la aceste senzații. Analiza din 2005 descrie dovezi în sprijinul acestei abordări.

Dacă atacurile de noapte au fost deja evaluate, pe moment poți face ce faci și ziua: respiră încet și lasă valul să treacă. Dacă sforăi puternic sau partenerul observă pauze în respirația ta, spune-i medicului, pentru că panica nocturnă trebuie deosebită de apneea de somn [15]. Iar dacă te trezești cu durere în piept, sună la 112.

Tulburarea de panică: când nu mai e vorba de un singur atac

Când atacurile se repetă și frica de ele începe să-ți conducă viața, medicul se poate gândi la tulburarea de panică. Manualul de diagnostic al Asociației Americane de Psihiatrie (DSM-5-TR) cere trei lucruri [8]:

• atacuri de panică repetate și neașteptate;
• după cel puțin unul dintre ele, timp de cel puțin o lună: teama persistentă de noi atacuri sau de urmările lor, schimbări de comportament ca să le eviți, sau amândouă;
• simptomele nu se explică mai bine prin efectul unei substanțe, printr-o boală fizică sau printr-o altă tulburare psihică.

Concret, asta arată așa: te trezești dimineața și te întrebi „oare azi o să am?”. Îți verifici mereu pulsul și respirația. Nu mai mergi la supermarket, nu mai conduci pe autostradă, nu mai ieși singur.

Agorafobia apare uneori ca o complicație a tulburării de panică [12]. Nu e doar frica de spații deschise. Este frica de locuri de unde ar fi greu să scapi sau unde nu ai primi ajutor dacă ți se face rău: transportul în comun, centrul comercial, uneori chiar ieșitul din casă [12].

Diagnosticul îl pune medicul, după o evaluare care exclude și alte cauze, de exemplu o boală de inimă sau efectul unei substanțe [8].

Cum exclude medicul o cauză fizică?

Înainte să vorbească despre tulburare de panică, medicul verifică dacă simptomele nu au o altă explicație [8]. De obicei, asta înseamnă:

• o discuție amănunțită despre cum arată episoadele, de când apar, cât de des și cât durează [1][4], despre bolile tale și despre medicamentele sau substanțele pe care le folosești, inclusiv cafea, alcool sau droguri [5][8];
• un examen fizic [1][4];
• investigații, dacă e cazul, ca să excludă boli care pot da simptome asemănătoare, de exemplu o problemă de inimă, o boală a tiroidei sau o problemă de respirație [5][8].

Evaluarea medicală contează mai ales dacă nu ai mai fost evaluat pentru astfel de simptome sau dacă ai deja o boală cunoscută [8]. Ce investigații sunt necesare diferă de la om la om, iar medicul le alege în funcție de situația ta. Abia după ce alte cauze au fost excluse se pune diagnosticul de tulburare de panică [8].

Cum se tratează atacurile de panică?

Principalele tratamente sunt psihoterapia și medicația [1]. Se pot folosi separat sau împreună, în funcție de cât de severe sunt simptomele și de ce preferi tu.

Terapia cognitiv-comportamentală

Ghidul britanic NICE recomandă terapia cognitiv-comportamentală (CBT) pentru tulburarea de panică [10]. Institutul american de sănătate mintală (NIMH) o descrie drept prima alegere în psihoterapia panicii, cea mai bine studiată [4]. De obicei, înseamnă în total 7–14 ore de terapie, în ședințe săptămânale, încheiate în cel mult 4 luni [10].

Ce înveți în terapie:

• Ce se întâmplă în corp. După evaluarea medicală, înveți să înțelegi senzațiile unui atac de panică și să nu le interpretezi automat ca semne ale unui pericol [4]. Nu aplici această explicație unor simptome noi, diferite sau neevaluate.
• Să schimbi gândurile catastrofice. „Inima îmi bate tare, deci fac infarct” devine „Inima îmi bate tare din cauza adrenalinei. E neplăcut, dar nu sunt în pericol.” Când înveți să reacționezi altfel la senzații, atacurile pot deveni mai rare [4].
• Expunerea interoceptivă. Provoci intenționat, în siguranță, senzațiile care te sperie: alergi pe loc ca să-ți crească pulsul sau te învârți pe un scaun ca să simți amețeala. Scopul este să te obișnuiești cu aceste senzații, până nu te mai sperie [8]. Exercițiile se fac împreună cu terapeutul și numai după ce medicul a exclus o problemă de inimă sau de plămâni.
• Expunerea la situații. Treptat, cu sprijin, te întorci în locurile pe care le evitai. Și descoperi că poți face față [5].

Medicația

Dacă simptomele sunt puternice sau terapia nu este suficientă, medicul psihiatru poate recomanda un tratament. Numai el poate alege medicamentul potrivit pentru tine.

Antidepresivele sunt singurele medicamente recomandate de NICE pentru tratamentul de lungă durată al tulburării de panică. Prima alegere este de obicei un antidepresiv din clasa ISRS (inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei) [10]. Ce e bine să știi:

• Efectul nu apare imediat. Pot trece 2–4 săptămâni până încep să acționeze și până la 8 săptămâni până la efectul complet [1].
• La început, anxietatea poate crește temporar. Spune-i medicului dacă se întâmplă [10].
• Dacă tratamentul funcționează, de obicei continuă cel puțin 6 luni, iar oprirea se face treptat [10].
• Nu opri singur și brusc un antidepresiv. Oprirea poate da simptome de întrerupere, de exemplu amețeală, dureri de cap, anxietate sau senzații de „șoc electric” în cap. De aceea, doza se scade treptat, după un plan stabilit cu medicul [14].

Află mai multe despre cât durează până își fac efectul antidepresivele și ce efecte adverse pot avea.

Benzodiazepinele (calmantele din familia diazepamului) reduc repede simptomele unui atac. Problema este că unii oameni dezvoltă toleranță, adică au nevoie de doze tot mai mari, iar alții devin dependenți de ele [4]. Ghidul NICE nu le recomandă în tratamentul tulburării de panică, pentru că pe termen lung rezultatele sunt mai slabe [10]. Dacă un medic le prescrie totuși, o face doar pentru perioade scurte [4].

Ce poți face tu între atacuri

Tratamentul funcționează mai bine când ai grijă și de restul vieții tale [1]:

• Mișcă-te regulat. Exercițiul fizic reduce stresul și tensiunea. Yoga sau pilatesul te pot ajuta să te relaxezi.
• Redu cofeina și alcoolul și renunță la fumat. Toate pot agrava atacurile. Evită și băuturile foarte dulci.
• Exersează respirația în fiecare zi, nu doar în criză. Cel mai mult ajută practica regulată, zilnică [13].
• Citește un ghid de autoajutor bazat pe CBT, ideal recomandat de medic sau de terapeut.

Recuperarea este un proces. Vor fi zile mai bune și zile mai grele. Un atac după o perioadă liniștită nu șterge progresul. Face parte din învățare.

Dacă un coleg are un atac de panică la birou

Atacurile de panică nu țin cont de programul de lucru. Felul în care reacționează cei din jur contează mult, iar câteva principii din coaching te pot ajuta să fii de folos.

Ce să nu faci:

• Nu minimaliza: „Nu e mare lucru” sau „Adună-te!” sunt fraze care rănesc.
• Nu te agita și nu da o mulțime de sfaturi pe care nu ți le-a cerut. Asta crește presiunea.
• Nu-l eticheta drept „fragil” sau „instabil” și nu-l penaliza pentru o reacție pe care nu o controlează.

Ce poți face:

1. Rămâi calm și stai lângă el. Întreabă simplu: „Sunt aici. Cum te pot ajuta acum?” Dacă vrea, mergeți împreună într-un loc mai liniștit. Liniștea și prezența cuiva apropiat pot ajuta la calmarea respirației [7].
2. Respirați împreună. Nu-i da ordine. Respiră tu rar, cu expirația mai lungă, și invită-l să te urmeze: „Hai să respirăm împreună. Inspirăm... și expirăm lung.”
3. Sună la 112 dacă nu ești sigur. Dacă este prima dată, dacă are durere în piept sau dacă nu știi ce se întâmplă, nu ghici. Sună la 112.
4. După ce trece, vorbiți. Întrebări precum „Ce credeai că se va întâmpla?” și „Ce s-a întâmplat de fapt?” îl pot ajuta să vadă diferența dintre frică și realitate. Încurajează-l să ceară o evaluare de specialitate.
5. Faceți un plan împreună. Un loc liniștit unde se poate retrage, o pauză scurtă agreată dinainte, un coleg de încredere. Un plan clar reduce frica de „ce fac dacă mi se întâmplă din nou aici?”.

Când să ceri ajutor?

Merită să vorbești cu un specialist dacă:

• ai avut mai multe atacuri de panică, nu doar unul;
• trăiești cu frica următorului atac;
• eviți locuri, situații sau activități din cauza fricii;
• atacurile îți afectează munca, relațiile sau somnul;
• folosești alcool sau calmante ca să faci față.

Odată ce un medic a confirmat că e vorba de atacuri de panică, poți fi liniștit într-o privință: sunt înspăimântătoare, dar nu sunt periculoase din punct de vedere medical [1][8]. Asta nu se aplică unei dureri în piept noi sau neevaluate: în acest caz, sună la 112. Iar tulburarea de panică se poate trata.

Nu trebuie să-ți restrângi viața din cauza lor și nu trebuie să trăiești cu frica următorului atac. Cu ajutorul potrivit, poți învăța să le gestionezi, astfel încât să nu te mai controleze.

Dacă atacurile de panică îți afectează viața, poți începe cu o evaluare pentru anxietate și atacuri de panică, urmată, dacă e potrivit, de un plan de psihoterapie adaptat ție.

Surse

1. NHS, Panic disorder, 2023. link
2. American Psychiatric Association, What are Anxiety Disorders?, 2026. link
3. National Institute of Mental Health (NIMH), Panic Disorder (statistici), date NCS-R 2001–2003. link
4. National Institute of Mental Health (NIMH), Panic Disorder: What You Need to Know, 2025. link
5. Cleveland Clinic, Panic Attacks & Panic Disorder: Causes, Symptoms & Treatment, 2023. link
6. Harvard Health Publishing, Understanding the stress response, 2024. link
7. MedlinePlus (U.S. National Library of Medicine), Hyperventilation, 2024. link
8. Barnhill JW, Panic Attacks and Panic Disorder, MSD Manual Professional Edition, 2026. link
9. British Heart Foundation, Heart attack: symptoms, causes and treatment, 2026. link
10. NICE, Generalised anxiety disorder and panic disorder in adults: management (CG113), 2011, actualizat 2020. link
11. Ohst B, Tuschen-Caffier B, Catastrophic misinterpretation of bodily sensations and external events in panic disorder, other anxiety disorders, and healthy subjects: A systematic review and meta-analysis, PLOS ONE, 2018. link
12. NHS, Agoraphobia: overview, 2022. link
13. NHS, Breathing exercises for stress, 2026. link
14. NHS, Antidepressants: overview, 2025. link
15. Craske MG, Tsao JC, Assessment and treatment of nocturnal panic attacks, Sleep Medicine Reviews, 2005. link